______________________________________________________________

______________________________________________________________

MARIA VALTORTA

Au mai rămas doar câțiva miei credincioși, gata să-și ofere gâtul cuțitului sacrificiului…

„(…) Mă uit la turma mea… A mea? Nu mai a mea. Voi erați oile mele și ați părăsit pășunile mele…

Afară, l-ați găsit pe Cel Rău care vă sedusese și nu v-ați amintit că, cu prețul Sângelui meu, v-am adunat și v-am salvat de lupi și de mercenarii care voiau să vă omoare. Am murit pentru voi, ca să vă dau Viață și plinătatea Vieții pe care o am la Tatăl.

Și ați preferat moartea. V-ați pus sub semnul Celui Rău, iar el v-a transformat în capre sălbatice.

Nu mai am turmă. Păstorul plânge.

Au mai rămas doar câțiva miei credincioși, gata să-și ofere gâtul cuțitului sacrificiului, să-și amestece sângele – nu nevinovat, ci iubitor – cu sângele meu cel mai nevinovat și să umple potirul care va fi ridicat în ziua de apoi, pentru ultima Liturghie, înainte ca Tu să fii chemat la cumplita Judecată.

Prin acel Sânge și prin acele sângeri, în ceasul de pe urmă, Voi putea să culeg ultima mea recoltă cu ultimii mântuiți.

Toți ceilalți… Vor servi drept paie pentru locurile de odihnă ale diavolilor și drept ramuri în focul veșnic.

Dar mieii mei vor fi cu Mine. Într-un loc pe care l-am ales pentru odihna lor binecuvântată după atâtea lupte.

Locul lor este diferit de cel al celor mântuiți.

Pentru cei generoși, există un loc special. Nu cu martirii, nici cu cei mântuiți.

Sunt mai puțini decât primii și mai mulți decât ultimii și stau la mijloc, între cele două rânduri.

Perseverați, voi care mă iubiți.

Acel loc merită fiecare efort prezent, deoarece este locul co-mântuitorilor, a căror conducătoare este Maria, Mama mea.

______________________________________________________________